Elevii din ultima banca

repetentiIi mai stiti? Sunt cei care, in clasele mici, se ascundeau de invatator sau profesor in ultimele banci. Care, in timpul orei, cand un dascal vorbea la tabla, se uitau in podea, de frica sa nu fie nevoiti sa intre in dialog.

Sunt cei care erau certati, cand dascalul statea cu caietul lor in mana si spunea „Asa NU!”, deveneau mici, aproape invizibili. Care erau deseori intrebati ce fac parintii lor, de ce nu se implica, nu vin la sedinte, nu le semneaza notele in carnet, sunt absenti din viata copiilor lor. Care se descurcau, cum puteau, de mici, dar fara sa vrea sa invete.

Sunt cei care si in pauze, cand colegii schimbau sandwich-uri, glumeau si radeau pe diverse teme, stateau undeva mai in spate, din cauza ca aveau o anumita eticheta: aceea de elevi care nu invata. Sunt cei care incercau sa fie utili celorlalti, iar cand nu reuseau, inventau niste servicii apartinand maturilor, sa impresioneze, ii pacaleau pe ceilalti colegi cu bani sau diverse jucarii/jocuri/bunuri, sa se faca si ei cumva observati. Vindeau si traficau diverse obiecte, doar ca sa ii observe si pe ei cineva.

Ii stiti? Ati avut in clasa asa ceva?

Ati crescut? Ce se intampla cu ei acum? Unii s-au inecat in vicii si au ajuns tributari lor, unor familii nereusite sau cresc cu parintii in casa, tristi sau furiosi si acum, mari.

Unii au incercat sa evadeze in alt mediu, unde nu se mai pune accent pe scoala asa mult, si-au facut din mers niste studii, platite sau au platit altii pentru ele si acum isi exhiba frustrarea din tinerete. Sunt cei care scriu „copiiii” articulat cu articol hotarat cu doi „i”, adica asa: „copii”, sunt cei sau cele care incearca sa isi seduca la locul de munca diversi colegi folosind alte metode decat cele de comunicare imediata: discutii, relatii, rezolvari. Sunt cele care umbla cu sutienul iesit pe jumatate in institutii publice, cei care se duc la Parlament si pun diverse sesizari pline de greseli gramaticale, ori care isi poarta copiii prin instante, in vacanta, ca sa se obisnuiasca de mici cu atmosfera conflictuala.

Sunt cei/cele care, daca au o taraba in piata si se inscriu intr-un sindicat care pretinde ca apara jurnalisti, automat se cred jurnalisti sau intelectuali, care se pozeaza in costum de baie pe Internet, au fotografii cu copilul din dotare, sarutandu-se.

Sunt cei care sunt „cool”, in acceptiunea „cool” a realitatii noastre mioritice, adica semidocti, tupeisti, prostituati mental.

Sunt cei care si-au pus acel „vino-ncoa” in frunte, cu vopsea fosforescenta si pe care majoritatea societatii ii ignora sau ii ocolesc, pentru ca sunt, cum spuneam, „elevii din ultima banca”. Repetentii care incearca sa devina premianti in viata matura, crezand ca, daca au scapat de catalog, note mici, dispretul colegilor, ceilalti oameni nu ii observa.

Sunt cei care nu accepta ca locul lor era la o scoala de meserii, sa invete sa faca ceva profesionist, ca muncitor si vin acum, in fata intelectualilor autentici, sa le sustina dizertatia lor de doctorat. Platita, dar si asa, platita, scrisa cu greseli gramaticale.

Ii cunoasteti pe elevii din ultima banca? V-ati intalnit cu ei in viata? Vreodata, vreunul v-a ras in fata? Vreodata, vreunul v-a aratat ca el poate reusi material, cel putin, calcand in picioare tot ce ati invatat, tot ce ati muncit, aratandu-va ca el este smecher, uns cu toate alifiile, gata sa faca orice?

Intrebare deschisa….

Anunțuri

Un gând despre “Elevii din ultima banca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s