Ce mai reprezinta 600 de lei in ziua de azi?!

In 25 septembrie 2014, doamna Ruxandra Sararu ii lua un interviu actualului PDG, Ovidiu Miculescu si il lauda pentru lucrurile facute din momentul in care a ajuns in fruntea Radio Romania. Dupa 6 luni, doamna, s-a sucit dupa model patentat cu vechiul PDG, Demeter. Ce mai conteaza ca scuipi in farfuria de unde ai mancat ceafa de porc, fara macar sa o platesti, nu? Pai e frumos asa?
Ranchiunoasa Sararu a inceput sa scuipe in stanga si dreapta dupa ce a fost premiata de seful RRA cu suma de 600 de lei (informatie primita din partea unui realizator de la RRA). Ruxandra Sararu s-a simtit umilita cu aceasta suma si a inceput sa faca scandal ca ea nu e om de 600 de lei. Pai, mai domnule Preda, ce poate sa faca marea vedeta cu 600 de lei? Serios acum. Macar 600 de euro pe putin merita vedeta, iar la prostii de muncesc sa nu le mai dati nimic. Dati totul doamnei Ruxandra Sararu ca dansa „misca Romania”, Radio Romania.

60720673Observati pasaportul diplomatic tinut in mana de Ruxandra Sararu!

Realizator: Domnule Ovidiu Miculescu, vă pun o întrebare tranşantă: de ce noi performăm, constanţă economică – deci, în primul rând, înainte de constanţă economică, recuperarea economică -, constanţă economică, audienţe, proiecte culturale, proiecte internaţionale şi colegii noştri, nu? Vă întreb cinstit.
Ovidiu Miculescu: Colegii noştri de …?
Realizator: De la Televiziune, pentru că avem aceeaşi lege. Primesc aceiaşi bani, avem aceeaşi încredere a publicului şi a plătitorului de taxă. Greşesc? Ovidiu Miculescu: Aici, cu încrederea cred că este diferenţă. Dar am să încerc să vă explic. Consider că problema principală este exact în ceea ce spuneaţi dumneavoastră, în tipul de abordare managerială. Din păcate, Televiziunea a suferit de-a lungul timpului la acest capitol, adică s-a demonstrat că persoane politice, străine de industrie, cu interese neclare, ca să nu le numesc altfel, nu pot administra o industrie. Radioul şi Televiziunea sunt industrii, nu sunt hobby-uri. Cred că Radioul, începând de la momentul înfiinţării lui, în 1928, a beneficiat în mare parte de oameni mult mai responsabili, şi-a construit această credibilitate, această forţă extraordinară pe care o are în societate. Televiziunea, de la momentul separării, mizând foarte mult pe statutul de regină a mediei, dacă îmi permiteţi această asemănare, a crezut foarte tare că va rămâne în top fără să facă nimic. Nu s-a adaptat la momentele pe care le-a traversat, au venit în fruntea ei, în mare majoritate, oameni care nu au înţeles ce se întâmplă acolo. S-au întâmplat foarte multe orgolii. Cred că zona politică nu s-a concentrat suficient, în sensul de a avea grijă pe cine trimite acolo. Există o mentalitate, pentru că şi la ei, şi în Televiziune, cred că sunt încă oameni care trăiesc în 1984, ori această neadaptare şi această uşurinţă în care s-au luat lucrurile, promovarea unor interese personale sau de grup, cred nu întotdeauna ortodoxe, au creat acest complex care a dus an de an, mandat de mandat, în această situaţie absolut teribilă în care se află astăzi Televiziunea. Cred că un serviciu public de televiziune trebuie să existe şi există în orice ţară. În acelaşi timp, cred că deficienţa majoră managerială şi incapacitatea de a aduna resorturile Televiziunii, cele bune, şi oamenii de valoare, pentru că acolo încă sunt oameni de foarte bună calitate, au dus la acest şir de rezultate absolut dramatice. Cred că sfârşitul Televiziunii, în această formulă, se apropie cu paşi repezi; este păcat. La Radio nu s-a întâmplat aşa. Vă vorbesc doar de ultima perioadă, în care sunt apropiat de Radio şi lucrez în Radio. Avem o cu totul altă abordare, gândim mult, proiectăm bine, nu dormim multe nopţi, am construit o echipă, suntem aplicaţi la ceea ce este nou, avem un alt ritm de acţiune şi iată că performăm. Această performanţă să ştiţi că se construieşte din lucruri mărunte. Nu sunt chestiuni spectaculoase, dar să ştiţi că un grup sau o armată nu va învinge dacă nu crede în steagul sub care luptă şi în cei care o conduc. Este o chestiune despre care nu se scrie în cărţi decât foarte puţin.
Realizator: Aţi introdus în mentalitatea mea şi a colegilor mei termenul de ‘industrie’. Tot îl bătătoriţi şi bine faceţi, spun eu. „Media este o industrie, nu un hobby” – îmi permit să vă citez. Aţi venit la începutul acestui an cu un lucru extraordinar, după părerea mea, şi anume, dacă nu suntem online, aproape n-o să fim nimic, ca să cităm clasicii ortodoxiei. Hai să explicităm, puţin!
Ovidiu Miculescu: Începând cu mulţi ani în urmă, internetul, practic, a început să ocupe piaţa, să ocupe vieţile noastre, minţile noastre, activitatea noastră. Totul în jurul nostru se întâmplă sau are o alternativă mult mai rapidă şi mult mai eficientă în online. S-au întâmplat lucruri triste. Uitaţi-vă la presa scrisă pe care online-ul a omorât-o cu un cinism şi cu o determinare demne de cauze mai bune. Online-ul, practic, nu mai ţine de viitor, este prezent, început acum câţiva ani buni. Pentru Radio, dacă nu se va adapta acestui mediu fără frontieră, extrem de ofertant, extrem de rapid, extrem de complex, radioul clasic, singur pe undă, va avea probleme mari. De murit, nu va muri, dar, practic, online-ul şi deschiderea uriaşă pe care o oferă acest mediu sunt absolut necesar de implementat şi de construit pe această zonă. Dacă nu exişti în momentul acesta în online, aproape nu exişti de loc. Ţine tot de această mentalitate. Eu mă bucur că această instituţie a început să înţeleagă încă de anul trecut necesitatea adaptării la online şi a dezvoltării în online, or online-ul este unul din pariurile mele pentru această instituţie, pentru acest serviciu public. Peste tot în Europa şi în lume, online-ul depăşeşte on air-ul. Or, dacă nu înţelegem lucrul acesta, va fi rău; dar lucrurile aici au început să se mişte. Sigur, încă unii nu înţeleg exact despre ce este vorba, este o bătălie de zi cu zi, dar pe măsură ce accesează online-ul, pe măsură ce se construieşte în online se văd şi beneficiile, or iată că, practic, online-ul rezolvă distanţe de mii de kilometri, online-ul facilitează comunicarea instantanee, online-ul, practic, oferă posibilităţi de exprimare şi de creaţie pentru programele radio pe care undele clasice greu le pot concura.
Realizator: Domnule Ovidiu Miculescu, EBU (European Broadcasting Union n.r.), ABU (Asia-Pacific Broadcasting Union n.r.), iată, atâtea izbânzi, cel puţin în ultimii doi ani, pentru Radio România. Ne aflăm în cea de-a doua ediţie a Festivalului RadiRo, Gaudeamus – Carte de Învăţătură, proiectele culturale, Radioul începe – daţi-mi voie, ca un vechi lucrător în Radio, să-i dau un calificativ -, Radioul începe să penetreze din ce în ce mai mult toate mediile, toate conştiinţele, să pună toate energiile creatoare în slujba unui scop naţioanl şi internaţional. Greşesc?
Sursa: RRA

Dupa cum vedeti in 6 luni, Miculescu a devenit dintr-un bun manager un slab manager in ochisorii cristalini ai doamnei Sararu si asta pentru faptul ca nu vrea sa ii dea curs cererii de marire salariala. Am aflat tot pe surse ca se vaita ca nu ii ajung banii. Pai noi prostimea ce sa mai zicem cand incheiem luna cu 2000 de lei in cont si muncim 8 ore/zi, 5 zile/saptamana? Cati bani mai vreti?
Luati pianina din biroul doamnei Toghina (tot sta de decor) si iesiti la produs, sau macar veniti la munca si mimani ca munciti.

toghina-2

Ca tot a venit vorba despre prietena doamnei Sararu, Maria Toghina, va prezentam cateva randuri publicate de un membru al grupul SRR de pe Facebook:

Memoria benzii…Mărie dragă Mărie…Cum s-a extins strategia ? .A.D. (2011)
…Da, au fost evaluaţi sub limita de trecere, să zic aşa, doi şefi de serviciu, cărora, conform legii, li s-a oferit altă funcţie de execuţie.
Despre ce serviciu este vorba?
Păi, este Serviciul marketing şi Serviciul comunicare. (Nota red.: este vorba de Camelia Teodosiu, șef serviciu marketing și de Mădălina Neacșu, șef serviciu comunicare)
Cei doi vor trece pe o treaptă ierarhică inferioară?
Nu. Până acum ei aveau calitatea de manager şi, începând de ieri au trecut la câte o funcţie de execuţie, pentru că au, totuşi, o experienţă de câţiva ani în domeniu.
Pe ce funcţie de execuţie?
Analist, cred, la colectivul Strategie.

Nota: Maria Toghina este consilier al colectivului Strategie (asa am inteles noi), avand salariu de manager si cu un sot, inginer de sunet cu salariu tot de manager. Are doamna o strategie in ea de a ajunge PDG, de nici porumbeii nu se mai aseaza pe cladirea radioului.

Maria Toghina e persoana care pe vremea cand detinea functia de PDG l-a ajutat pe camatarul Moise sa prospere, dar asta e alta poveste pe care o sa o prezentam in curand.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s