Zilele trecute am scos la iveala concluziile privind administrarea banilor publici la TVR in perioada 2000- 2004, adica in guvernarea atat de laudata de catre usl, a lui Nastase. Spuneam atunci ca tratamentul aplicat de catre Comisie abuzurilor din TVR (financiar-contabile si cele referitoare la libertatea de exprimare) a fost simbolic ; fireste, aceeasi masura a fost aplicata si Societatii Romane de Radiodifuziune (SRR). Mai generoasa in devoalarea hotiilor si abuzurilor din Radioul public, Comisia n-a atins decat putin sau deloc adevaratele “manopere” si contracte ilegale. Astfel, desi in Raport se aminteste despre « Sistemul informatic integrat », cel care a costat nejustificat o poala de bani (peste 9 milioane euro, dar cat « peste » nu se precizeaza clar), dar nu se spune o vorba despre implicarea politica in acest urias contract. Astfel, Sistemul a fost implementat ca urmare a unei HG semnata de catre primul ministru Nastase si contrasemnata de catre directorii generali ai SRR si STS (Serviciul de Telecomunicatii Speciale) in aprilie 2004. Ce cauta un serviciu secret in implementarea unui program informatic, fie el si de trei (3) ori mai scump decat cel care deserveste Ministerul Apararii ? Nu e un secret (sau n-ar trebui sa mai fie) ca acest program supra-evaluat facea parte din Sistemul Integrat la nivel national initiat de Nastase si care prevedea centralizarea la STS a tuturor comunicatiilor, de orice natura ar fi ele (publice sau private, telefonice, radio sau internet). Se instituia astfel ascultarea si supravegherea comunicarilor, dar « democratic ». Revenind la Radio, STS a fost numit « integrator al Sistemului informatic integrat » si a incheiat cu SRR un contract secret(!) pe bani publici. Valoarea acestui contract a ramas inca necunoscuta (gurile rele vorbesc despre 10-15 milioane euro, dar noi nu credem in asa ceva, nu-i asa ?), deoarece atat SRR, cat si STS se prevaleaza de statutul STS de serviciu secret.
Daca in legatura cu implementarea acestui Sistem integrat s-au incheiat doua contracte, iar la cel ramas secret nu avem acces, sa vedem la ce se refera cel de-al doilea. Cele peste 9 milioane euro s-au dus pentru achizitionarea programului informatic, pentru cumpararea a 500 de PC si a 50 de servere, ca si pentru pregatirea profesionala a personalului. Programul informatic a fost ales dupa criterii inca necunoscute, dar se stia ca BBC a renuntat rapid la utilizarea lui deoarece isi dovedise instabilitatea si ineficienta, dovada si extrem de desele situatii ce au intervenit ulterior, cand emisia « cadea » (un caz a fost si in ziua cand Suedia vota prin referendum intrarea Romaniei in UE, in studiou fiind prezent un trimis special al Radioului public suedez, dar si un reprezentant al Ministerului de Externe roman). Preturile pentru PC-uri si servere pe piata romaneasca sunt usor de dedus, dar SRR a platit « considerabil » mai mult. Cat ? Nu stim, dar ne putem imagina daca o placa de sunet ce costa in magazine cca. 200 euro, pentru radioul public a costat putin peste… 2300 euro. Sumele au fost platite sau doar « spalate » si indreptate in alte directii, asta nu se poate spune cert (tot gurile rele spun ca mare parte din bani s-au dus la campania electorala a perdantului Nastase), dar sigur e ca pregatirea profesionala a angajatilor nu putea costa 200 euro pe zi de persoana, in conditiile in care aceasta a fost facuta de catre angajati ai institutiei platiti, desigur, cu salariu. Comisia n-a retinut (dar in arhivele ei exista) documentele referitoare la manevrele financiar-contabile care au dus la schimbarea fortata a lui Andrei Dimitriu din functia de PDG al SRR si la inlocuirea lui cu pesedistul Dragos Seuleanu.
Pe scurt, la prezentarea Raportului financiar-contabil in Parlament, Dimitriu a « beneficiat » de niste cifre care aratau ca institutia este intr-o severa pierdere, ceea ce, conform legii, a dus la demiterea acestuia. La zece zile dupa numirea lui Seuleanu, aparea un alt raport ce indica un profit serios al institutiei. Care era cel real ? Nu stiu, dar cu siguranta ca raspunsul il detine directorul general adjunct economic din acea vreme, Mircea Manole, “artizanul” tuturor ingineriilor financiare din SRR. Astfel a reinceput domnia jafului si a imposturii, a legii bunului plac in SRR. Comisia parlamentara a facut o selectie cat mai favorabila cu putinta a dovezilor care aratau jaful si si-a incheiat activitatea cu un Raport. Apoi s-a asternut tacerea ; si praful peste raport… Cei indicati in Raport ca responsabili pentru hotia dezmatata au ramas in functiile de conducere pana in ziua de azi (exceptie facand cei care s-au pensionat), beneficiind de largul concurs al Consiliilor de Administratie. A zis cineva « tribunal » ? Ce sa fie aia ? O vorba de ei inventata… Asa a venit vremea ca Seuleanu sa paraseasca functia ; a fost « pedepsit » cu o alta, cea de vicepresedinte al Camerei de Comert si Industrie, dupa principiul comunist ca « orice sut in fund e si un pas inainte ». Locul lui a fost luat politic de catre o ilustra necunoscuta, Maria Toghina, fosta corespondenta de stiri acreditata la sediul pnl. Ea l-a inlocuit pe Seuleanu, dar nu orice prost are capacitatea de a conduce un mastodont comunistoid ca SRR, asa ca a beneficiat de consilierea unor « experimentati » oameni « de bine », printre ei si liberalul fost pesedist, Mihai Malaimare. Noua conducere a acoperit cu stil hotiile antecesorilor, mai ales ca in CA schimbarile n-au fost majore, turnatorul Ducu Bertzi fiind prezent in aproape toate CA-urile de la constituirea SRR. Dar sa vedem ce contine Raportul Comisiei parlamentare si voi reveni in articolele urmatoare…
Daca in legatura cu implementarea acestui Sistem integrat s-au incheiat doua contracte, iar la cel ramas secret nu avem acces, sa vedem la ce se refera cel de-al doilea. Cele peste 9 milioane euro s-au dus pentru achizitionarea programului informatic, pentru cumpararea a 500 de PC si a 50 de servere, ca si pentru pregatirea profesionala a personalului. Programul informatic a fost ales dupa criterii inca necunoscute, dar se stia ca BBC a renuntat rapid la utilizarea lui deoarece isi dovedise instabilitatea si ineficienta, dovada si extrem de desele situatii ce au intervenit ulterior, cand emisia « cadea » (un caz a fost si in ziua cand Suedia vota prin referendum intrarea Romaniei in UE, in studiou fiind prezent un trimis special al Radioului public suedez, dar si un reprezentant al Ministerului de Externe roman). Preturile pentru PC-uri si servere pe piata romaneasca sunt usor de dedus, dar SRR a platit « considerabil » mai mult. Cat ? Nu stim, dar ne putem imagina daca o placa de sunet ce costa in magazine cca. 200 euro, pentru radioul public a costat putin peste… 2300 euro. Sumele au fost platite sau doar « spalate » si indreptate in alte directii, asta nu se poate spune cert (tot gurile rele spun ca mare parte din bani s-au dus la campania electorala a perdantului Nastase), dar sigur e ca pregatirea profesionala a angajatilor nu putea costa 200 euro pe zi de persoana, in conditiile in care aceasta a fost facuta de catre angajati ai institutiei platiti, desigur, cu salariu. Comisia n-a retinut (dar in arhivele ei exista) documentele referitoare la manevrele financiar-contabile care au dus la schimbarea fortata a lui Andrei Dimitriu din functia de PDG al SRR si la inlocuirea lui cu pesedistul Dragos Seuleanu.
Pe scurt, la prezentarea Raportului financiar-contabil in Parlament, Dimitriu a « beneficiat » de niste cifre care aratau ca institutia este intr-o severa pierdere, ceea ce, conform legii, a dus la demiterea acestuia. La zece zile dupa numirea lui Seuleanu, aparea un alt raport ce indica un profit serios al institutiei. Care era cel real ? Nu stiu, dar cu siguranta ca raspunsul il detine directorul general adjunct economic din acea vreme, Mircea Manole, “artizanul” tuturor ingineriilor financiare din SRR. Astfel a reinceput domnia jafului si a imposturii, a legii bunului plac in SRR. Comisia parlamentara a facut o selectie cat mai favorabila cu putinta a dovezilor care aratau jaful si si-a incheiat activitatea cu un Raport. Apoi s-a asternut tacerea ; si praful peste raport… Cei indicati in Raport ca responsabili pentru hotia dezmatata au ramas in functiile de conducere pana in ziua de azi (exceptie facand cei care s-au pensionat), beneficiind de largul concurs al Consiliilor de Administratie. A zis cineva « tribunal » ? Ce sa fie aia ? O vorba de ei inventata… Asa a venit vremea ca Seuleanu sa paraseasca functia ; a fost « pedepsit » cu o alta, cea de vicepresedinte al Camerei de Comert si Industrie, dupa principiul comunist ca « orice sut in fund e si un pas inainte ». Locul lui a fost luat politic de catre o ilustra necunoscuta, Maria Toghina, fosta corespondenta de stiri acreditata la sediul pnl. Ea l-a inlocuit pe Seuleanu, dar nu orice prost are capacitatea de a conduce un mastodont comunistoid ca SRR, asa ca a beneficiat de consilierea unor « experimentati » oameni « de bine », printre ei si liberalul fost pesedist, Mihai Malaimare. Noua conducere a acoperit cu stil hotiile antecesorilor, mai ales ca in CA schimbarile n-au fost majore, turnatorul Ducu Bertzi fiind prezent in aproape toate CA-urile de la constituirea SRR. Dar sa vedem ce contine Raportul Comisiei parlamentare si voi reveni in articolele urmatoare…
«Vicierea obiectivităţii şi a imparţialităţii prezentării realităţilor vieţii social-politice şi economice interne, pe fondul ingerinţelor politice directe şi indirecte.
Robert Menard, secretarul general al asociaţiei Reporteri fără Frontiere a afirmat: „Nici o persoană de bună-credinţă nu poate spune că radioul şi televiziunea publică reflectă în mod echidistant viaţa politică în România”.
Organizaţia Reporteri fără Frontiere menţionează în raportul său anual presiunile politice îndreptate împotriva presei, lipsa independenţei posturilor publice de radio şi tv, manipularea informaţiei – în special la radioul public – lipsa pluralismului în domeniul audiovizual.
În cadrul unei conferinţe organizate de o delegaţie a organizaţiei Reporteri fără Frontiere în luna aprilie, jurnalişti de la SRR au acuzat: modul deformat în care a fost prezentat raportul Parlamentului European, cenzurarea declaraţiilor critice ale liderilor opoziţiei ce-l vizau pe Adrian Năstase şi faptul că ştirile despre acesta erau exclusiv pozitive. La doar câteva zile după această conferinţă, CNA recomandă SRR să respecte prevederile reglementarilor sale privind pluralismul şi corecta informare a publicului. Recomandarea solicită SRR să implementeze propriul Cod Deontologic în scopul asigurării independenţei editoriale.
Într-un raport al RSF intitulat :
“Între vechile reflexe şi progresele democratice”, preluat şi de presa română, sunt denunţate „tentativele de manipulare a informaţiei de către mass media publice, în special de către radioul public naţional”.„Autorităţile, foarte atente în a-şi prezerva imaginea, atât pe plan intern cât şi în străinătate, suportă greu criticile formulate de presă. În acest context, ziariştii se supun unei autocenzuri privind temele cele mai sensibile, cum sunt corupţia, adopţiile internaţionale sau chiar starea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană”, se spune în comunicatul RSF.
Rezultatul îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor SRR se traduce prin:
• insuficienta informare în legătură cu chestiunile de interes public, cauzată de sterilitatea dezbaterilor şi formatul emisiunilor puţin interesante;
• îngrădirea liberei formări a opiniei cetăţenilor, pe fondul prezentării incorecte a faptelor şi evenimentelor, în condiţiile în care 6% dintre români au ca principală sursă de informare radioul, conform sondajului CURS: „Influenţa media asupra comportamentului civic şi politic”.
Raportul de monitorizare al Agenţiei „Academia Caţavencu” în perioada 28 octombrie – 26noiembrie 2004 (perioadă decisivă pentru alegerile care urmau) contabiliza 21 de apariţii ale liderului PSD Adrian Năstase faţă de numai 6 ale lui Traian Băsescu.
Toate aspectele prezentate au fost sancţionate de reprezentanţi ai societăţii civile, de monitorizări ale instituţiilor specializate ca fiind erori profesionale, încălcări ale deontologiei profesionale, imixtiuni în politica editorială, pentru care numeni nu a fost niciodată sancţionat.
Cazuri concrete invocate de viciere a imparţialităţii – în emisiuni, în politica editorială şi în conduita dlui Şeuleanu:
1. Prezenţa dlui Şeuleanu la întâlnirea de lucru a conducerii PDSR cu viitorii parlamentari de la Poiana Braşov (1 noiembrie 2000) şi consultanţa acordată de către acesta în vederea creării de diversiuni în bătălia cu oponenţii politici.
2. Cazul Stelian Radu Cacuci (corespondent judeţean a cărui corespondenţă despre disensiunile dintr-o filială PSD şi amestecul liderilor locali cu persoane urmărite penal) a fost respinsă dintr-un motiv neclar de către dl Rucăreanu, ceea ce reprezintă un caz clar de manipulare a informaţiei.
3. Participarea unor personalităţi politice ale puterii la spectacolele din străinătate ale Orchestrei Naţionale Radio.
4. Traian Băsescu şi Corneliu Vadim Tudor, consideraţi oponenţi imprevizibili, erau în mod vădit evitaţi de realizatorii de emisiuni în direct.
5. Ciudata disfuncţionalitate tehnică înregistrată în după-amiaza retragerii din cursă a liderului PNL Theodor Stolojan, cînd transmisiunea în direct a cuvântărilor protagoniştilor a fost înlocuită de o corespondenţă de la faţa locului a unuia dintre angajaţii postului, dublat de alte voci din studio, care încercau să „explice” pentru ascultători ce se petrece acolo.
6. Radiojurnalul matinal din 11 noiembrie 2004, când premierul Adrian Năstase a fost invitat de către Victor Ionescu pentru a comenta moartea fostului lider palestinian Yaser Arafat şi a profitat pentru a transmite şi unele mesaje de politică internă.
7. Transmiterea discursului dlui Adrian Năstase de la Congresul TSD, fără nici o relevanţă în afara politicii interne şi a intenţiilor partidului de guvernământ din acel moment.
8. Repetarea unui buletin de stiri de două ori în cursul aceleiaşi zile )cel construit pe baza interviului lui Traian Băsescu din cotidianul Adevărul din 5 ianuarie).
S-a putut constata că s-au abuzat formele ambigue, s-au golit de fond, nu s-au creat mecanisme de răspundere, s-a perpetuat lipsa de transparenţă şi s-a folosit prevalarea de o construcţie instituţională ambiguă pentru a acoperi greşelile sau intenţia de politizare.
Verificarea prin sondaj a proceselor verbale ale şedinţelor Consiliului de Administraţie au relevat că în numeroase situaţii semnăturile membrilor consiliului de administraţie erau în fapt semnătura unui singure persoane. Astfel, adoptarea hotărârilor consiliilor de administraţie fără ca membrii acesteia să consulte în prealabil întreaga documentaţie aferentă a putut determina situaţii în care numeroşi membri ai consiliilor de administraţie nu au putut oferi în cadrul audierilor informaţii referitoare la hotărârile adoptate sau au oferit informaţii incomplete. O astfel de practică, acceptată tacit de majoritatea membrilor CA nu poate conduce decât la ideea că, din punct de vedere managerial, atribuţiile consiliilor de administraţie au fost îndeplinite strict formal, fundamentarea hotărârilor şi evaluarea impactului acestora fiind lăsat în seama comitetelor directoare, a preşedinţilor-directori generali ori chiar a conducătorilor structurilor organizatorice.
Va continua!
Sursa: almanahelegoagal.blogspot.ro
2U2ROMANIA 
Lasă un comentariu