Bancul de vineri – 13

Santa Mondialul: Sefu, trezeste-te, suntem la Seoul, trebuie sa faci cafelele la PBI.

PDG: Gata? Au deschis la chinezi?

Domnule Preşedinte Director General, Georgică Severin,

Mă numesc Ştefan Mardale am 53 de ani şi sunt profesor de canto. V-am ascultat discursul rostit de Ziua Radioului. Şi eu sunt de acord că Radioul de stat e un fenomen. Unul pozitiv în privinţa R.R. Muzical, amestecat în privinţa R.R. Cultural şi negativ în privinţa R.R. Actualităţi care a ajuns aproape ca un tabloid. De ce spun asta?

1. La orele de maximă audienţă (7-10) avem două treimi muzică şi restul informaţii superficial tratate în principal datorită timpului scurt. Invers e procentul la radiourile de stat din țările cu tradiție.

2. Muzica difuzată este aproape în totalitate din comercialul mai vechi sau mai nou, de cele mai multe ori cu compoziții, interpretări şi texte insipide. Cea românească nu respectă proporţia cerută de lege şi mai ales de bunul simţ având în vedere cine plăteşte radioul. Cel mai grav e că în imensa majoritate a cazurilor, melodiile nu fac treceri, nu pregătesc sau închid un material. Ca să nu vă răpesc prea mult timp aş vrea să vă gândiţi la copiii mai mici sau mai mari ce sunt transportaţi de părinţi sau bunici care în majoritate au radioul pe R.R. Actualităţi sau R.R. Cultural. Nu ar fi normal să asculte piese de inimă şi minte, melodii ce pot declanşa emoţii sau discuţii interesante, melodii ce pot fi punți de comunicare între generații?

An de an organizaţi Premiile Muzicale Radio România. În afară de secţiunea folk aproape toate numele de acolo sunt din lumea marilor case de discuri, a vedetelor de carton, deși în ultimii ani au apărut nume tinere cu producții muzicale de excepție. La R.R. Cultural procentul de muzică românească este între 10 şi 20 la sută. Cum spun de ani de zile, în loc să fie un exemplu pentru radiourile private, radioul naţional este o scuză pentru acestea.

De curând am scos o carte de interviu, voi ataşa coperțile ca dovadă. Copiez din ea o întâmplare: în 1991 urma să imprimăm cu formaţia Foileton, primele mele compoziții, Cântarea României (dispărută din arhivă) și Praștia cu Lunetă. Sorin Bocerean, viitor impresar la Cargo, dăduse telefoane și cu o zi înainte, ca să nu se întâmple ceva, știute fiind abilitățile organizatorice în întreprinderile de stat. Am plecat noaptea din Timișoara, ocupând un compartiment întreg cu bagaje și scule. Am ajuns la radio și, cum de ce ți-e frică nu scapi, în T6, unde trebuia să înregistrăm, se afla ochestra radio, care imprima Apostolul Bologa. După trei ore, unul dintre tehnicienii studioului ne explica cum că așa e radioul național, întreprindere cu foc continuu. Nu m-am mai putut abține și i-am zis: „Păi, să-i puneți și un coș de fum, să se vadă ce produceți”.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s